miercuri, 29 iunie 2011

Down like rain...

Am citit undeva si am avut un deja vue cand am terminat de citit,..da,mi s-a intamplat si mie si sunt convins ca nu doar mie,si inca mi se mai intampla,inca traiesc uneori acele clipe cand iti e ciuda de mori ca nu esti primul om de pe pamant,ori ca nu esti primul om care a inceput sa vorbeasca ori sa isi astearna gandurile pe hartie si ca esti sortit sa repeti doar ceea ce au rostit ori au scris milioane de oameni inaintea ta..,noroc ca nu ma tine mult(cel ce a inventat berea merita toate premiile Nobel,trecute,prezente si viitoare,chiar daca ar trebui acordate unui stra stra stra stra stra stranepot al unui taran egiptean toropit de caldura).
Acum ceva vreme am avut norocul sa pot lua parte la un spectacol al trupei Cirque du Soleil,...nu o sa descriu ce am vazut,...dar am avut iar acel deja vue,..in alt fel de data asta,..era,este de vazut,si este de vazut cu cineva cu care ai vrea sa imparti toate lucrurile minunate dintr-o viata,pentru ca mai degraba simti decat vezi(desi te uiti,fireste :P) si am simtit ca parca as nedreptati pe cineva uitandu-ma singur,..m-am simtit,cred,vinovat....,ma bucuram singur,..desi nu ma bucuram...,si nu ar trebui sa ne bucuram singuri de nimic,ar trebui sa impartim cu ceilalti,...pentru ca singuri vom avea timp destul sa fim atunci cand vom ajunge jos,ca nebunul care s-a inecat cantandu-si deznadejdea la pian in finalul povestii,caci asta era,o poveste cu printese,ingeri si un nebun indragostit,sau, asa,..ca ploaia...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu