Ne intalnim zilnic cu o multime de oameni,unii ne sunt prieteni,unii ne sunt amici,pe unii ii stim doar din vedere,pe altii din povestirile celorlalti,unii ne sunt colegi,altii ne sunt fosti colegi,unii ne sunt parteneri de viata ori de afaceri,altii sunt fosti prieteni, ori prietene,amici,iubiti ori iubite ori pur si simplu niste oameni cu care,la un moment dat te-ai interesectat pe drumul spre cimitir.Cu unii te intalnesti doar tangential si,eventual,atunci cand interesul tau ori al lui ti-o cere,cu altii te intalnesti zilnic si cu toti acestia schimbi macar cateva cuvinte,amintiri,pareri despre o situatie ori alta,despre o persoana ori alta,barfe,atat de dragi tuturor,despre vre-un cunoscut ori altul,dar aproape niciodata unul despre altul atunci cand avem nesansa sa ne privim in ochi! De ce am impartasi noutati ori amintiri despre noi,de fata cu noi cand o putem face in absenta noastra si cand e atat de...savuros,as spune,sa impartasim cu ceilalti,intotdeauna in lipsa noastra,noutatile fie ele adevarate ori doar inventate,putand imbogati ori imputina orice poveste despre oricine,nefiind de fata sa ne poata combate,..da,de ce am face asta?
Ipocrizia ne va impinge,ii impinge deja pe multi dintre noi,sa nu mai distingem niciodata adevarul,ne va impinge sa imbracam defectele in virtuti,ne va face sa nu mai acceptam nimic altceva in jurul nostru in afara de o,nici macar minciuna,trebuie sa ai o memorie fenomenala sa poti fi un mincinos de elita,mare de adevaruri indoielnice,pentru ca altfel vom iesi in evidenta si nu in mod pozitiv si nu vrem sa iesim,ne place sa ne balacim si sa ne balacarim pe la colturi,pe la slujba,pe la carciumi,petreceri,pe net ori aiurea..
Unii ii spun diplomatie si argumenteaza asta prin faptul ca sunt lucruri care nu pot fi spuse pentru ca ar rani adresantul,..sunt de acord,partial,daca cei care pun semnul egal intre ipocrizie si diplomatie ar sti sa faca diferenta intre a te abtine de a spune un adevar cuiva,adevar ce l-ar putea rani si al colporta mai apoi,plin de incantare,cu glanda salivara lucrand la cote maxime,arsi de dorinta de a impartasi adevarul dureros altora, oricui ar avea timp sa asculte,pentru ca interesati am fi cu totii.
As fi de acord,partial ,si pentru faptul ca,da,sunt momente in care unele lucruri trebuie sa ramana nespuse,dar asta doar pentru ca momentul nu e potrivit si trebuie asteptat unul favorabil,dar niciodata nu as fi de acord sa nu iti spun adevarul,oricare ar fi acela si in acelasi timpsa il impartasesc cu ceilalti,transformandu-l intr-o mica barfa de infanterie.
Cineva imi spunea odata,dom'le,e amuzant sa vad cum le spui altora fel de fel de lucruri,dar parca atunci cand e vorba de mine nu mai e asa de amuzant,..acel cineva a ramas in trecut,sau,dupa caz,eu am ramas in trecutul sau,dar ce fel de prieteni am fi daca am sti ca suntem goi,precum imparatul celebru,de la altii,care la randul lor au aflat de la unii pe care nici nu ii cunoastem,pentru ca noi nu suportam sa ne privim in oglinda,iar prietenii asta ar trebui sa fie,oglinda in care te poti privi si care iti intoarce imaginea reala,nu coafata de binevoitori.
Ipocrizia ne va face sa vorbim din ce in ce mai putin,ne va face sa ne intalnim intamplator pe aiurea si sa mimam politetea,interesul pentru viata celuilalt si,desigur,sa vorbim despre vreme,un subiect foarte important pentru oricine are ceva de spus.
Ipocrizia ne va micsora lumea, si asa mica,in care ne invartim,oricati "prieteni" am avea pe net ori in real life,pentru ca vom cadea in capcana intinsa celorlalti si incet incet nu vom mai putea accepta decat jumatatile de masura,altfel riscam sa devenim nefrecventabili si ceea ce stim cu totii si cei mai multi ignora,pe drumul spre cimitir plecam din prima zi a vietii si,fara urma de ipocrizie,drumul e destul de scurt ca sa nu ne bucuram de parcurs.
P.S
Va urma!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu