sâmbătă, 27 august 2011

Sunt pline cimitirele de oameni de neinlocuit!


Ce analogie s-ar putea face intre o despartire/divort si JJ Rousseau..???
Sa vedem,traim intr-o perioada in care am vazut si apogeul comunismului si apogeul razboiului rece,crearea UE,asa cum o vedem azi,caderea cortinei de fier,distrugerea Zidului Berlinului,destramarea Uniunii Sovietice si mai apoi destramarea unei gramezi de alte tari si formarea altora,zboruri dese in spatiu si tragedia navetei Columbia,atentatele din SUA si reversul lor,razboaiele"antiteroriste"dezastre naturale,tsunami-uri cu sute de mii de morti,catastrofe nucleare,cele mai elocvente fiind Cernobil si Fukushima,dictatori ce pareau ziditi pe socluri de neclintit,cazand unul dupa altul,cei din Europa de est mai intai,urmati rand pe rand de cei din Africa de nord,ajungand,foarte probabil,in Orientul mijlociu,casatorii ce au incantat lumea vestica si pe mai noii ei convivi,romanii,divorturi rasunatoare ori ruperea unor relatii ce pareau vesnice,si in cele mai multe dintre aceste intamplari cineva a fost factorul decident!
Dictatorii Europei de est s-au cramponat de putere pana la a folosi tancurile pe propriile popoare,considerand ca e de datoria lor,de oameni providentiali,sa isi "apere" poporul chiar impotriva vointei lui de orice nu era emanat din creierul lor,Yugoslavia a ajuns dintr-o perla doar o jalnica bucata de sticla,si doar datorita ambitiei unui batran obsedat de putere,si el,considerand la vremea sa ca doar el si numai el poate avea grija de poporul sarbo-croat,"presedintii" pe viata din Africa de nord au sfarsit fugind in graba, ori arestati la domiciul,de furia popoarelor lor,satule de viziunea protectoare a" alesilor mesianici",Gaddafi,se pare, fugit deghizat in femeie de un popor pe care l-a iubit pana la facut sa iasa in strada si sa isi strige furia,satul de atata dragoste cu forta,ori mai degraba,satul de viol!
Toti acesti oameni au crezut ca doar ei sunt in masura sa decida,totul,....si nu e de mirare,in definitiv toti credem acelasi lucru fie ca suntem la slujba,intr-o functie de decizie, fie intr-o relatie,barbati fiind,toti credem ca stim cel mai bine ce e de facut si ca celor,celei din preajma noastra nu le poate fi bine,nu ii poate fi bine, decat alaturi de noi si ca oricine ar fi in locul nostru ar face lucrurile intr-un mod fundamental gresit,....si asa ne transformam in niste mici dictatori,tinandu-i prizonieri pe langa noi,limitandu-le modul de exprimare,cercul de cunostinte,optiunile profesionale si de viata, pe cei pe care ar trebui,daca interesul,afectiunea,iubirea pe care le clamam ar fi reale,sa ii avem parteneri in orice,dar mai ales la bine,considerand ca suntem de neinlocuit dar,..." sunt pline cimitirele de oameni de neinlocuit",cum bine a constatat JJ Rousseau cu mult inainte de a ne da noi seama ca suntem indispensabili...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu