We can't cry the pain...

Shutter Islands,l-am revazut aseara..,mi-a placut de prima data,convins totusi,dupa vizionare,ca i se atribuie mult prea multe merite..
O poveste oarecare,in aparenta,un nebun care fuge de realitate pentru ca nu poate suporta ideia ca din vina lui sotia i-a ucis pe cei 3 copii si apoi l-a implorat sa o "salveze"!Si el a "salvat-o",a "eliberat-o" ucigand-o!A inebunit in fata golului in care s-a transformat viata sa...dar,oare cati dintre noi ar fi rezistat cand tot ce a contat in viata noastra ar fi disparut fara urma,cati oare am fi rezistat si cum am fi rezistat daca ne-ar fi fost luat scopul dupa care am umblat atata timp,gasit intr-un moment al vietii si pentru care am simtit ca viata a facut posibila aparitia noastra...??Ce am fi ales oare??El a ales sa inebuneasca pentru ca in nebunia lui toti erau vii si ii voia vii,pentru ca erau tot ce iubea pe lumea asta si cand doctorii au vrut sa il faca "bine" cu forta a ales sa moara,pentru ca asa cum a spus Leonardo DiCaprio,ce a facut o prestatie remarcabila,in rolul nebunului:"..decat sa traiesc ca un monstru toata viata mai bine sa mor ca un om bun"!
Dupa asta mi-am schimbat opinia,e un film extraordinar,...de fapt nu e un film,e povestea oricui a iubit pe cineva si l-a pierdut ori a pierdut-o.....