......nu te schimba pentru mine,nu vreau asta,....nu te schimba pentru mine,vreau ,daca te porti intr-un anume fel,sa o faci pentru ca asa esti tu,nu pentru mine,....nu stiu daca gresea ori nu,adica nu stiu daca eu greseam ori ea,....dar,nu suntem imobili,viata noastra e o continua schimbare,cand suntem copii suntem noi doar pana vedem ca schimbarile cerute ori nu de catre cei din jur ne aduc atentia dupa care tanjim fara sa stim sa exprimam nevoia de atentie dar stiind sa fim si diabolici daca e nevoie pentru a obtine ce vrem,chiar daca pentru asta ne mai julim pe la coate,ne mai spargem o buza,facem o harmalaie de ne scoatem parintii din casa,stim,inconstient,ca ne vor da ce cerem si pentru asta ne schimbam,pentru ei ori pentru o colega de gradinita care ne zambeste frumos ,...apoi mai crestem,suntem obraznici,ne credem grozavi daca furam pachetelul de acasa a cuiva mai lipsit de calitati fizice,ne credem Superman daca radem de cineva mai slab inzestrat intelectual si ne simtim cu atat mai bine daca o facem in prezenta unei colege de scoala,de la care asteptam aprecieri,desigur,si nu vedem nici un motiv sa nu facem asta la infinit,...nici un motiv pana nu apare o diriginta ori o profesoara de romana,eventual,a carei atentie nu o mai putem capta fiind noi,...si atunci ne schimbam pentru ca vrem atentia ei si ne straduim din rasputeri sa fim altcineva,si nu oricine altcineva,un altcineva pe masura pretentiilor dirigintei si uneori si reusim si ne face bine asta,...apoi cand suntem adolescenti ne place sa fim rebeli,sa schimbam lumea dupa regulile noastre,ale noastre sunt bune,toti ceilalti trebuie sa ne urmeze exemplul altfel sunt niste looseri,numai buni de luat in balon,toti ceilalati trebuie sa se schimbe,noi fiind de neschimbat,si de ce am face-o,suntem cei mai buni,suntem cautati pentru bancurile noastre,pentru energia noastra,pentru petrecerile pe care le dam ori pentru ca o petrecere sa fie reusita si nu va fi daca absentam si,poate,la o astfel de petrecere vedem ca cineva nu gusta bancurile noastre grobiene,nu se da in vant sa se afle in prezenta noastra si la inceput spunem ca e nedemna de noi,apoi suntem intrigati,noi suntem cei mai buni,ce se intampla cu ea,nu vede asta? ...de ce nu orbiteaza in jurul nostru,si orgoliul ne impinge sa ii aratam ca greseste si incercam sa ii captam atentia,dar atentia ei nu poate fi captata de noi,cei ce suntem acum si convinsi ca va fi doar ceva temporar si doar pana ne atingem scopul,ne schimbam,...incet,incet,ne schimbam si la un moment dat nu mai suntem noi,nu ne mai intereseaza doar atentia pasagera a cuiva,parca ne intereseaza mai mult,..nu stim cum sa definim asta,stim doar ca vrem mai mult decat atentia ei si pe masura ce primim mai mult ne schimbam mai mult,devenim altcineva,iar,si totul ni se pare atat de firesc desi atat de nou si poate putin infricosator,dar ne simtim bine sa fim altcineva,fara a fi constienti ca nu ne datoram nimic noua ci cuiva pentru care am simtit nevoia sa ne schimbam ....... si nu mai suntem adolescenti, suntem tineri,teribilisti,mai bogati cu unele experiente de viata,crezand ca deja stim tot ce trebuie sa stim pentru ca viata sa ne ofere tot ce ne trebuie si tot ce dorim ne trebuie si sa nu ne ia niciodata pe nepregatite,convinsi ca viata trebuie sa se adapteze la cerintile noastre,convinsi ca idealurile noastre,avem idealuri acum, sunt supreme,cauzele noastre sunt singurele ce merita urmate,dar viata nu e intotdeauna de acord asa ca trebuie sa ne adaptam,pastrand in interior credinta ca avem dreptate chiar daca momentan urmam caile vietii,nu viata caile noastre....,ne adaptam incercand sa pierdem cat mai putin din noi,incercand sa convingem pe oricine ne asculta ca suntem buni asa cum suntem si atunci cand nu reusim ne ascundem in noi,pastrandu-ne feriti de ochii celorlalti,afisand doar animalul social,devenind introvertiti,apoi incet, incet, aroganti,folosind aroganta pentru a ne apara de schimbare,....pana apare cineva pentru care toate credintele tale se zdruncina si pentru a carei atentie ai face orice,...atentia ei,asta vreau?...si nu,nu vrei,nu mai vrei doar atentia ei,stii ca e mai mult de atat si.... ai o revelatie,...sufletul ei,asta vrei,..ii vrei sufletul,vrei sa ii simti toate gandurile,vrei sa ii gandesti toate gandurile si vrei ca si ea sa le gandeasca pe ale tale... si incepi sa iti pui intrebari,..ce sa faci,...ce sa faci,sa renunti la tine?.....unii doar asta facem,ne adaptam,si o facem ori de cate ori vrem ceva de la cineva,la inceput atentia cuiva,apoi mai mult de atat,apoi iti dai seama ce vrei cu adevarat,.... si cred ca traim degeaba daca doar ne adaptam..., eu cred ca dovada suprema pe care o poate da cineva este vointa de schimbare,sa fii in stare sa iti abandonezi toate crezurile,obiceiurile,metehnele, sa lasi tot in urma pentru ca cineva merita,pentru ca simti ca cineva merita sa te lasi in urma,sa te reinventezi,sa renasti,sa devii ce vrea ea ori el sa fii....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu