Egoism,altruism,iubire,ura...

Am citit Iliada lui Homer cand eram prin clasa a 4 a si,la fel ca toti cei ce au citit-o la varsta potrivita,am fost fascinat de ea,si probabil pasiunea mea pentru istorie de acolo mi se trage si cum sa nu fii fascinat?Erau vremuri eroice si desi Razboiul Troian a fost un "simplu" razboi de cucerire si de extindere a hegemoniei grecesti in mediterana,pentru noi,inocentii de la acea varsta,totul era de poveste,totul se potrivea cu visele noastre,cu dorintele noastre,toti ne identificam cu Ahile,cu Hector,cu Paris,cu Ajax iar fetele,cele ce au avut rabdare sa citeasca epopeea,cu Elena din Troia..
Imi place uneori sa recitesc o carte ori alta,ce mi-a placut mult la prima lectura si de fiecare data gasesc alte si alte valente la personajele creionate de autorii lor,le gasesc alte motivatii pentru actiunile lor,ii inteleg ori nu ii mai inteleg de loc,ii apreciez ori din contra,mi se par dea dreptul puerili,..Iliada nu cred ca as mai putea-o reciti si scriind aceste randuri imi dau seama de ce!
Nu mai traim in niste vremuri eroice,desi si acestea de azi sunt foarte interesante,dar avem incontinuare nevoie de ele,avem nevoie sa ne raportam la niste personaje,fie ele si inventate,puternice,cu valori morale ferme,egoiste intr-un sens pozitiv caci nu e vorba de un egoism pentru sine ci pentru ceilalti,altruiste pana la sacrificiu,de oameni adevarati,chiar daca au fost inventati de un poet orb,oameni cu idealuri si cu dorinta de a le atinge,cu vointa de a ale atinge si cu puterea de a face asta..
Vremuri in care oamenii nu se fereau sa isi arate sentimentele,nu se fereau sa le clameze in public,nu se fereau sa faca cele mai nebunesti gesturi,asa cum au facut Paris si Elena,fugind impreuna si dand astfel pretextul necesar razboiului,si toate astea pentru ca iubirea lor era atat de mare incat ar fi fost gata sa starneasca si un razboi pentru a-si putea oglindi, unul in ochii celuilalt,iubirea,..vremuri in care Hector a fost in stare sa se sacrifice,sfasiat si el intre iubirea pentru Andromaca,tatal sau,Priam,iubirea pentru tara lui si iubirea pentru fratele sau mai nevarstnic,Paris,vazandu-l schimbat total si vrand sa il poata lasa sa se bucure si el de iubire,..vremuri in care marele Ahile si-ar fi sacrificat destinul proorocit,de a deveni cel mai mare razboinic din toate timpurile si ar fi devenit un om obishnuit,schimbat si el de iubirea pentru Briseis...,oameni si vremuri memorabile in care pustiul inocent,care eram,ar fi vrut sa traiasca si in care ce a mai ramas din pustiul inocent, din acele timpuri,ar vrea si acum sa traiasca...