La bodeguitta del medio

In seara deschiderii aveam o poveste de spus,..dar pentru o poveste niciodata nu e tarziu,..asa ca,ascultati!
Cele mai multe si mai bune idei mi-au venit intr-o carciuma ori alta,de aici ori de aiurea,cei mai multi si adesea cei mai importanti,exceptie ar fi mama si tata,dar nici de ei nu sunt sigur,oameni ,mi-au devenit cunoscuti si unii apropiati,altii foarte apropiati,pentru o vreme mai lunga ori mai scurta,prilej de reflectie si o sa revin pe tema asta,tot intr-o carciuma ori alta,cele mai bune planuri,realizate ori doar fanteziste,le-am pus la cale tot intr-o carciuma,Bodeguitta nu avea cum sa faca exceptie,si iata cum a aparut:
In octombrie mancam,beam si ma veseleam intr-o carciuma dintr-un subsol praghez,cu Adi,cu Luminita si cu o pofta de bere nemasurata si in timp ce ma straduiam sa ma fac de ras si in Praga,si am si reusit,dar in seara urmatoare(apropo,de ce oare celor mai multi dintre noi le este jena sa isi aduca aminte si sa reproduca spre hazul colectiv,intamplarile a caror protagonisti au fost si,in viziunea lor,nu le fac mare cinste? Oameni buni,fie ca va va e jena sa amintiti de ele,fie ca nu,oamenii nu le uita,si intotdeauna vor face haz pe seama voastra,a mea,a oricui a fost la un moment dat intr-o astfel de situatie,asa ca e mult mai bine sa profitati si voi,radeti din ce in ce mai putin,o sa uitati pana la urma si ar fi pacat,unora dintre noi doar rasul le-a mai ramas),pe un ecran din carciuma rulau imagini de la o alta curciuma.Ne-a atras atentia,am intrebat de ea,am gasit-o,am intrat,ne-am apucat de baut tequila cu bere,am strans in jurul nostru o multime de fani,am continuat sa bem bere cu tequila,un nene canadian a vrut sa bea si el cu noi,am acceptat,am dat noi primul rand,el urmatoarea sticla de tequila si un ciubar de bere,el ne-a platit si tricourile personalizate,si nu erau "decat" 25eur/buc,nici eu nu m-am lasat mai prejos si cand Barbara,mulatra de 89 de kile din Havana,ia pus restul canadianului pe bar,l-am luat,binenteles doar ca sa am grija sa nu il fure careva,ca era plin locul de cetateni din europa de est ori chiar din romania.
In fine,ne-am intalnit a doua zi cu fiul sau,tot in drum spre Bodeguita pragheza,moment in care am inceput sa sper ca fiul nu tinea la bautura,sperantele mi-au fost indeplinite,pentru ca omul nu mai tinea minte decat ce bine s-a distrat el cu noi si nu mai tinea minte partea in care si eu m-am distrat bine cu ta'su,altfel opinez ca am fi putut avea niscai probleme,omul era hocheist,190 cm si 135 de kile de muschi canadian.Ne-am continuat periplul si pe masura ce aprofundam mi-am dat seama ca asta lipseste Iasului.Si pe drumul de intoarcere am pus totul la cale.
Ce va fi Bodeguitta noastra? In postul urmator,in care va fi vorba si despre mese si scaune!
Auguri!