Nu mai e nimeni ca tine si nici nu va mai fi,niciodata...,asa ii spunem si credem cu toata fiinta cand ii spunem asta cuiva drag,cuiva despre care credem atunci ca e intreg universul nostru si ca odata cu plecarea lui ori ei in bratele altcuiva ori in bratele mortii si universul nostru se sfarseste si ne pierdem rostul si intelesul si ne pierdem cu totul si am face orice sa nu plece si nimic nu ni s-ar parea prea nebunesc in dorinta noastra de a ne pastra langa aceia pe care ii iubim,ne punem viata intreaga in mainile ori la picioarele lor,doar,doar vom reusi imposibilul,...sa oprim plecarea,despartirea,exodul ori moartea....
Dar cand ti se ofera totul incepi sa iti pui intrebari:"...oare ce pune la cale,oare ce urmareste,nu cumva are un scop ascuns,nu cumva,nu cumva...sau pur si simplu incepi sa nu mai ai incredere in tine ca vei putea raspunde,desi nu ti se cere reciprocitate,la fel,...daca,...daca..daca.."..
Da,...promitem usor si uitam adesea sa ne tinem de promisiuni,mintindu-ne ca ea ori el stia ca de fapt mintim,dar ma intreb,daca stii ca va trebui sa te tii de cuvant ai mai promite ceva?Ai mai actiona in vre-un fel?Ori doar ai lasa lucrurile sa mearga inainte sperand in providenta....
Probabil am lasa lucrurile sa mearga,nu toti suntem actori de cinema,ca Denzel Washington,sa putem sa sechestram medicii in spital pana ii pun o inima noua copilului nostru,singura noastra ratiune de existenta,total dezinteresati de ce se va intampla cu noi dupa salvarea copilului,el traieste,fiinta cea mai importanta din lume, pentru el,traieste si se va putea bucura de viata,va putea iubi si va fi iubit si asta e singurul lucru ce conteaza...,sau ar trebui sa conteze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu